Printr-o ninsoare ce era parcă copiată cu mare acuratețe din „Numele celălalt. Septologie I-II” a lui Jon Fosse, am ajuns pentru prima dată la ARCUB pentru a vedea „Cineva are să vină”, o dramă psihologică scrisă de cine altcineva decât Jon Fosse și regizată cu măiestrie de Chris Simion-Mercurian.
Am stat și am savurat pe deplin această oră și un sfert de poezie și metaforă teatrală în care Ofelia Popii și Ciprian Scurtea se transpun magistral în rolurile EA și EL, un cuplu care încearcă să se regăsească și să se reconfirme, izolându-se într-o casă veche de pe malul mării, în încercarea de a fi „Singuri. Împreună”.
De când i-am citit prima parte din Septologie, am îndrăgit stilul narativ repetitiv al lui Fosse. L-am regăsit cu mare plăcere și în scenariul aceste piese. Cred că îți trebuie o fărâmă de geniu ca să poți folosi doar câteva (anumite) fraze și cuvinte pe care să le folosești aproape obsesiv pentru a „desena” și evidenția stări și totuși să nu dai senzația că te repeți aiurea.
„Cineva are să vină” este unul din acele acte artistice despre care am spus imediat că aș vrea să-l retrăiesc.