Romanul este dens, cu multe fațete, iar cea mai bună definiție o oferă Deea Sterea in review-ul său.
Este un roman care merită să fie mult mai bine mediatizat pentru a fi cunoscut și citit.
În vremuri tulburi, peste care însă incepeau sã apară raze de lumină, ideile culturii baroce născute în saloanele londoneze ajunseseră în Țările de Jos, transformând viziunea despre noapte ca find un timp rezervat somnului în cea a unui timp pentru distracții, spulberând idea că întunericul era mediul natural al păcatului, gazdă doar pentru săraci, vagabonzi, prostituate, nebuni, hoți și criminali.
Retrăind aceste povești din cartea vieții mele, mã gândesc că poate nu există un alt rost al existenței, în afară de acela de a schimba viețile oamenilor pe care îi intâlnim și de a ne lăsa viețile schimbate de ei, într-un păienjeniș de cauze și efecte. Fuseseră atâtea vieți care se întrețesuseră cu a mea, fiecare avea un nume, o personalitate, sentimente, gânduri, visuri și dorințe, fiecare era o ață de altă culoare intr-o urzeală cosmică. Privită de sus, de departe, ce imagine forma oare această pânzã existențială?